In Romania persoanele cu handicap auditiv au fost legislativ recunoscute in anul 1999, cand a fost aprobata Ordonanta de Urgenta nr. 102/1999.
Ulterior s-a aprobat legea 519 / 2002, modificata de legea 343 in anul 2004.
In anul 2006 a aparut o noua lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, legea 448,modificata de legea 275/2007 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap; iar apoi o republicare a legii 448 in 2008 ( www.anph.ro )
De asemenea Codul fiscal , Codul Muncii si Legea 76/ 2002 fac referire la persoanele cu handicap.
Persoanele cu deficienta de auz beneficiaza de o protectie speciala din partea statului.
De exemplu....persoana cu handicap auditiv la angajare beneficiaza de o perioada de proba de 30 de zile, iar in momentul concedierii de o perioada de previz tot de 30 de zile...
Persoanele cu handicap beneficiaza de ajutor social lunar, 3 zile in plus de concediu, scutirea de la plata impozitului pe salariu...si asmd..exemplele pot continua,fapt ce duce la obligativitate de a cunoaste legile pentru a putea beneficia de aceste drepturi.
Ei trebuie sa stie ca in momentul angajarii trebuie sa prezinte angajatorului o copie dupa cetificatul de handicap si o cerere pentru a putea baneficia de facilitatile oferite de lege...orice modificare a actului de identitate trebuie anuntata la Directiile de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din orasul/ sectorul unde domiciliaza. De asemena orice declaratie, act incheiat la notar, infatisare la tribunal trebuie facuta in prezenta unui intepret autorizat in limbaj mimico-gestual.
“Lumea “ in care traiesc persoanele cu handicap auditiv este aceeasi lume in care traim si noi..noi, cei auzitori …
Pana acum 3 ani nu stiam mai nimic despre aceasta comunitate. Eram fascinata de semne , asta pot sa o spun…dar atat. Aceasta curiozitate a plecat din momentul in care am cunoscut acum cativa ani o persoana cu deficienta de auz si cred ca privindu-l si admirandu-l pentru ceea ce este si pentru ceea ce a reusit sa faca m-a determinat sa invat semnele...nu a fost usor, dar mie mi-au placut, m-au atras ca un magnet si dintr –o simpla pasiune am ajuns sa o transform intr-o meserie noua in Romania, poate prea noua...
La inceput nu am stiu unde as putea sa invat...imi era cei drept rusine sa opresc un surd pe strada si sa-l rog sa ma invete semne..de fapt si chiar daca il opream, cum aveam sa-i spun ca vreau sa invat semne si de ce ..cand eu nu stiam nimic despre limbajul mimico-gestual... Dupa cativa ani, mutandu-ma intr-un alt oras m-am interesat si am facut primul pas - cel de a intra pe poarta filialei surzilor Bucuresti si de a ma intersa cum as putea sa invat .Prima persoana pe care am intalnit-o acolo a fost auzitoare..a avut rabdarea de ma asculta, dar ochii ei imi spuneau „tu ce cauti de fapt?..tu ce vrei?..esti sigura ca vrei sa faci asta?”... apoi, am cunoscut-o pe Janin, care in timp mi-a devenit prietena, colega ..si confidenta...surda fiind, ea a fost cea care mi-a arata primele semne..da surda...surzise la 7 ani, lucru care a ajutat-o sa-si pastreze vorbirea. A vazut in mine poate dorinta de a invata limbajul, a avut incredere in mine ...am fost fascinata din primul moment..tin minte ca imediat cum am ajuns acasa am inceput sa repet ceea ce invasesem, din dorinta de a nu cumva uita acele cateva semene...minunat sentiment... mai apoi m-am inscris la cursul de LMG si am reusit sa invat semnele , sa-mi obtin autorizatia de interpret autorizat si sa lucrez cu si pentru ei.
Cuidat pot spune unii...altii ma pot intreba de ce??..de fapt m-au si intrebat avand in vedere ca in familei nu am pe nimeni surd. Deseori am vazut uimirea, dar si compatimirea ( compatimirea este cuvantul potrivit - cum de eu, o fara draguta, tanara, cu studii superioare am ajuns sa practic o astfel de meserie) in ochii oamenilor cand traduceam pentru o persoana surda. Multi m-a intrebau daca sunt surda, si daca nu eram surda de ce am invatat limbajul?!??..iar raspunsul meu era simplu, am invata semnele din pasiune si am resit sa o transform intr-o meserie, la fel cum e cea de traducator de limbi straine..si asta e meseria pe care am ales-o..cum un strain are nevoie de un traducator asa au si ei nevoie de cineva care s-ai ajute..si chiar mai mult decat atat. Rolul interpretului in LMG poate deveni chiar mai important tinadu-se cont de faptul ca, daca pentru un strain sa se descurce intr-o engleza mai corecta, mai gresita e posibil ..dar cati dintre noi stim semne??..cum se pot descurca ei la doctor?..la politie??...
Si uite asa dintr-o persoana care nu aveam nici o tangenta cu lumea lor, am ajuns sa o cunosc, sa traiesc printre ei..sa-mi dau seama cum sunt, ce sunt, ce simt ei, ce si doresc ...
E complicat privind din afara..ne uitam la ei si zicem „ehh ei nu stiu sa vorbeasca, eu nu stiu semne... cum sa putam o discute???”..insa daca am reflecta.. pentru cateva minute am realiza ca nu este asa greu..nu ne trebuie decat un dram de rabdare, calm si o sa vedem cum din acea aparenta imposibilitate de comunicare, ei vor reusi sa se faca intelesi prin semne si putine cuvinte pe care le stiu..comunicare cu ei nu este imposibila...singura bariera este cea psihologica....
Ma uitam deseori in metrou sau in autobuze, la oameni, fara nici un motiv si fara sa astept ceva de la ei..si ma gandeam ca daca eu ca auzitor le-as cere ajutorul, nu stiu daca nu cumva sunt asa grabiti sau dezinteresati incat sa nu ma ajute...oricare ar fi motivul..cu atat mai mult daca eram o persoana surda..cum era poate atunci..daca nu exista rabdare...de fapt nu putem vorbi de rabdare ci si de acceptarea societati, de constientizare a faptului ca ei exista ...ei fac parte din societate si nu trebuie decat un dram de acceptare si bunaviinta incat si ei sa se simta oameni printre noi...
Am auzit deseori spunandu-se ca sunt „handicapati” – as vrea sa va contrazic..nu sunt..sunt oameni care au un handicap si nu si-l au dorit. Nu s-a nascut nimeni si ia cerut lui Doamne Doamne o ureche surda ...
Alti au zis ca sunt rai...se poate, dar rautatea a venit din partea societatii...in momentul in care mergi pe strada, ii vezi te uiti si arati cu degetul, iti strambi fata, sau din imposibilitatea de a comunica cu ei le intorci spatele, ca asa e mai simplu... oare cine greseste??!!
Nu am stiut pana nu am lucrat cu ei, cat de talentati sunt..nu mi-am putut inchipui cat talent de mim pot avea si ce scenete de pantomima pot crea. A fost o delectare a vazului meu sa-i pot vedea participand la diferitele concursuri , spectacole demonstrandu-si calitatile..
Sunt fantastici desenatori, sportivi,pot crea picturi de vis..pot juca in scenete si chiar unuii dintre ei, care mai aud ceva ceva, danseaza..sunt plini de viata, pot iubi si darui iubire..
Am citit cateva texte interesante legate de istoria si cultura surzilor in timp...cat de mult au fost discriminati, blamati, condamnati de-a lungul timpului si totusi au reusit sa-si pastreze identitatea culturala..Am aflat ca de-a lungul vremii surzii au trebuit sa lupte pentru limbajul lor, ei fiind obligati sa renunte la el, considerandu-se ca este un limbaj inferior fata de auzitori..Intr-o anumita perioada erau considerati a fi posedati, datorita neputintei lor de a vorbi..si exemplele pot continua, si destul de multe, iar unele dintre ele sunt chiar odioase, ce intrec orice imaginatie..
Nu cred ca se vor schimba prea multe, insa m-am hotarat sa scriu aceste randuri..simplu, pentru cei care vor avea rabdarea sa citeasca si nimic mai mult...E doar o parte din ceea ce am trait, am vazut si am simtit prin prisma lor.
Prima grupa a persoanelor cu handicap auditiv din Romania fost infiintata pe 9 noiembrie 1919 - ASOCIATIA AMICALA A SURDO-MUTILOR din ROMÂNIA sub patronajul Reginei Maria prin asocierea voluntara a unui grup de surzi. Primul Presedinte a fost dl. Alexandru Clarnet, iar in comitetul de conducere a facut parte si printul Henry Ghica, fiul surd al domnitorului Constantin Ghica.
Pana in anul 1953 cand s-a reconstituit „Asociatia Surdo-Mutilor din Romania” pe baza fondurilor alocate de catre stat, asociatiile amicale ale surdo-mutilor functionau pe criterii mai mult filantropice, surzii se intalneau la cluburi conduse de comitele liber alese, isi acordau reciproc ajutoare materiale, se sprijineau in gasirea unui loc de munca si desfasurau diverse activitati culturale, sociale si sportive.
Dupa aceasta data asociatia s-a reorganizat, a primit buget de la stat si a putut angaja personal salariat, diversificandu-si activitatea. Acum exista de peste 85 de ani Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, are unu numar considerabil de membrii, peste 16 filiale si un rol important in sociatete prin apararea si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. ( sursa „Surditate si comunicare”, Barbu Florea, Asociatia Acusticienilor audioprotezisti).
Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, este o organizatie non-profit, apolitica , cu caracter social umanitar de utilitate publica, care apara si promoveaza interesele sociale, cultural – educative si profesionale a persoanelor cu deficienta de auz pentru integrarea lor în societate si egalizarea sanselor. A.N.S.R. se constituie pe baza liberei adeziuni a persoanelor cu deficiente auditive (surzi, surdo – muti si hipoacuzici ), cu pierdere auditiva peste 50 decibeli, la urechea cea mai buna , fara deosebire de nationalitate, religie sau sex, care au împlinit vârsta de 14 ani si accepta statutul ANSR, dorind sa contribuie activ la realizarea scopurilor si obiectivelor sale . ( Statutul ANSR – www.ansr.org.ro ).
Conform statisticilor oferite de catre Autoritatea Nationala a Surzilor din Romania numarul persoanelor cu deficienta de auz inregistrate la data de 30 septembrie 2008 este de 21, 600 de persoane. Insa numarul lor se considera a fi mult mai mare.
Persoanele cu handicap auditiv pot fi impartite in 3 categorii:
- surdo-muti ( persoane cu handicap auditiv care nu pot vorbi ; in general aceste persoane sunt cele care si-au pierdut auz din frageda pruncie sau s-au nascut cu acest handicap, iar demutizarea nu s-a efectuat sau nu a putut fi efectuata);
- surzi ( persoane care fie s-au nascut asa, dar cu ajutorul logopedului, a familei si a mediului in care au trait si – au dezvoltat simtul vorbirii; persoane care si-au pierdut auzul mai tarziu si care fie vorbeau inainte de a si pierde auzul , fie au reusit cu un logoped sa vorbeasca – mentionez ca vorbirea este diferita ( prin corectitudine, tonalitate si pronuntie) de la caz la caz);
- hipoacuzici ( persoane cu handicap auditiv care si-au pierdut o parte din auz, dar nu in totalitate; in unele cazuri doar una din urechi fiind afectata; aceasta categorie in principiu poarta aparate auditive, insa nu este o regula).
Persoanele cu handicap auditiv comunica prim limbajul semnelor – limbajul mimico – gestual ( LMG ) utilizandu-se si labiolectura ( citirea pe buze ).
Friday, October 31, 2008
Interpret in limbaj mimico-gestual - este o meseria noua in Romania, care se bazeaza pe facilitarea comunicarii intre persoana auzitoare si cea cu deficienta de auz. Limbajul semnelor este instrumentul principal in comunicarea cu persoana surda , dar de asemenea este foarte importanta labiolectura ( citirea pe buze ) si mimica fetei in transmiterea mesajului. Foarte multe informatii, studii, manuale de limbaj sau carti de specialitate nu exista, insa un lucru imbucurator este faptul ca s a constientizat importanta perfectionarii de interpreti autorizati.. oferirea accesului egal al acestei categorii de persoane la/in societate.
